Sfântul Ștefan cel Mare (cca 975–1038) a fost primul rege al Ungariei și cel care a creștinat țara. El a unit triburile maghiare într-un stat organizat și a introdus creștinismul în regatul său, punând astfel bazele statalității maghiare. Viața lui este marcată de înțelepciune politică, credință și dăruire, prin care a întemeiat biserica și coroana regatului. A fost canonizat în 1083, devenind unul dintre cei mai importanți sfinți naționali ai Ungariei.

Simboluri:

• Coroana regală (Coroana Sfântă) – simbolul legitimității și al statalității maghiare, primită la încoronare.
• Cetro și glob regal – simboluri ale puterii regale și ale domniei creștine.
• Crucea – simbol al unității creștine și al statului.
• Veșmânt preoțesc – evidențiază rolul său de fondator al Bisericii.

Sărbătoare:

Ziua Sfântului Ștefan este sărbătorită în Ungaria pe 20 august, fiind și sărbătoare națională. În această zi se comemorează întemeierea statului maghiar, primirea creștinismului și canonizarea lui Sfântul Ștefan.

Sfântul Ștefan reprezintă un exemplu de credință, conducere și unitate națională, a cărui activitate a pus temelia identității istorice și religioase a Ungariei.