Sfântul Emeric (în maghiară Szent Imre) a fost fiul regelui Sfântul Ștefan I al Ungariei și al reginei Gisela, născut în jurul anului 1007. A fost crescut într-un spirit profund creștin, sub îndrumarea Sfântului Gerard (Gellért), care i-a fost educator spiritual. Deși era moștenitorul tronului, Emeric a ales o viață curată și virtuoasă, dedicată credinței. A trăit în curăție alături de soția sa, într-o căsătorie castă. A murit tânăr, în jurul anului 1031, într-un accident de vânătoare. Deși nu a ajuns rege, viața lui a fost un exemplu de sfințenie și ascultare față de voia lui Dumnezeu. A fost canonizat în 1083 împreună cu tatăl său, Sfântul Ștefan.

Simboluri:

• Crinul – simbol al curăției și castității.
• Spadă și scut – simboluri ale nobleței și rolului său ca prinț creștin.
• Coroană regală – indică originea sa nobilă și destinul regal, chiar dacă nu a urcat pe tron.
• Haină de prinț sau armură – folosite adesea în reprezentările sale iconografice.

Sărbătoare:

Sfântul Emeric este sărbătorit în Biserica Catolică pe 5 noiembrie, iar în tradiția maghiară este cinstit ca patron al tinerilor și al castității.

Este un model pentru tinerii creștini, pentru cei care doresc să trăiască în puritate și pentru cei care caută sfințenia în mijlocul lumii.