Sfânta Barbara a trăit în secolul al III-lea, în Nicomidia (azi în Turcia). Conform tradiției, era fiica unui om bogat și păgân, care a închis-o într-un turn pentru a o proteja de influențele creștine. Totuși, Barbara a descoperit credința creștină, s-a botezat în secret și a refuzat căsătoria impusă de tatăl ei. Când acesta a aflat că a devenit creștină, a denunțat-o autorităților, iar ea a fost supusă la torturi și în cele din urmă decapitată chiar de tatăl ei. După execuție, legenda spune că tatăl ei a fost lovit de un fulger și a murit pe loc.

Simboluri:

• Turnul cu trei ferestre – simbolizează Sfânta Treime și locul în care a fost închisă.
• Palma sau sabia – simboluri ale martiriului.
• Cupa sau potirul – uneori apare ținând un potir, ca semn al credinței și al comuniunii.
• Fulgerul – legat de moartea miraculoasă a tatălui ei.

Sărbătoare:

Sfânta Barbara este sărbătorită de Biserica Catolică pe 4 decembrie, dată păstrată și în tradiția ortodoxă.

Este considerată patroana minerilor, artileriștilor, pirotehniștilor și a celor expuși riscurilor bruște (explozii, fulgere). Este invocată pentru protecție în fața morții neașteptate și pentru o moarte creștinească.