Inima lui Isus este un simbol central al devoțiunii creștine, reprezentând iubirea infinită, mila și jertfa lui Isus Hristos pentru omenire. Această devoțiune s-a dezvoltat în special în Evul Mediu și s-a răspândit puternic începând cu secolul al XVII-lea, prin promotorii săi, precum Sfânta Margareta Maria Alacoque, care a primit mai multe revelații despre Inima Sacră a lui Isus. Inima simbolizează dragostea divină care suferă pentru păcatele oamenilor și dorința lui Isus de a-i mântui și apropia de Dumnezeu.

Simboluri:

• Inima aprinsă în flăcări – simbolizează iubirea arzătoare și pasiunea lui Hristos pentru oameni.
• Coroana de spini înfășurată în jurul inimii – amintește de suferința și patimile lui Isus.
• Crucifixul deasupra sau pe inimă – semn al jertfei mântuitoare.
• Sângele care curge din inimă – evocă sângele vărsat pentru mântuire.
• Crucea – simbolizează sacrificiul suprem.

Sărbătoare:

Devoțiunea Inimii lui Isus este celebrată în Biserica Catolică prin sărbătoarea Preasfânta Inimă a lui Isus, care are loc în vineri după sărbătoarea Corpus Christi, de obicei în luna iunie.

Această devoțiune invită credincioșii la o iubire mai profundă față de Isus, la pocăință și la reparație pentru păcate, reflectând asupra dragostei infinite pe care Isus o poartă pentru fiecare om.